Cum construim spitale care să treacă testul timpului
Andreea Strugaru, KADRA, în dialog cu Bogdan Romaniuc, Building HEALTH, în contextul ROHO 2026
O ușă de spital aleasă pentru prețul mic poate ajunge să fie înlocuită în mai puțin de 5 ani. Două uși montate într-un bloc operator pot necesita intervenții suplimentare pentru a funcționa împreună. Sunt situații din experiența KADRA care arată cât de mult contează întrebările puse înainte de construcție pentru ceea ce urmează după inaugurare.
În ultimii ani, România a început să acumuleze rapid proiecte și experiență în construcția de spitale. Cum transformăm această experiență în clădiri care să funcționeze bine și peste 15 ani? În contextul Convenției Române a Spitalelor, ROHO 2026, Andreea Strugaru și Bogdan Romaniuc pun în dialog două perspective formate în ani de colaborare: cea a soluțiilor de acces din proiectele medicale și cea a Building HEALTH, forumul care aduce împreună profesiile implicate în calitatea spațiului medical. Tema ediției Building HEALTH, parte a ROHO 2026, este „Sănătatea ca strategie, nu ca urgență permanentă”.
Cum a evoluat construcția de spitale
Andreea Strugaru: Acum 10–12 ani, în multe proiecte, ușile de spital practic nu aveau o specificație tehnică reală. Era posibil ca o ușă destinată unei utilizări obișnuite, inclusiv rezidențiale, să fie instalată într-un salon de spital. Beneficiarii nu aveau un reper tehnic suficient de clar după care să compare soluțiile și, de multe ori, câștigau licitațiile cei care aveau prețul cel mai mic.
Astăzi se vede know-how-ul acumulat în România. Nu spun că nu se mai fac compromisuri, dar există repere mult mai clare. Ușa nu mai este tratată doar prin dimensiune, culoare și sens de deschidere, ci prin caracteristici care trebuie să răspundă funcțiunii concrete a spațiului medical. Cum se vede această evoluție din perspectiva Building HEALTH?
Bogdan Romaniuc: Demersurile noastre au început acum mai bine de 10 ani, în 2015, când am propus Ordinului Arhitecților din România și Colegiului Medicilor din România un parteneriat pentru calitatea spațiului medical. Așa a apărut forumul Building HEALTH, care aducea împreună medicii și arhitecții într-un dialog interprofesional pentru spații medicale mai bune.
Am început cu prezentarea bunelor practici internaționale și a proiectelor din afară realizate de echipe multidisciplinare. Principala problemă era absența spitalelor noi, construite de la zero și, poate cel mai important, absența arhitecturii de calitate în sănătate. Exista însă o dorință extraordinară de a discuta despre aceste lucruri și de a schimba ceva.
Marea schimbare este că am început, destul de târziu, dar am început, să proiectăm și să construim spitale. Unele sunt deja finalizate, altele sunt în șantier. Avem și exemple bune românești, pe care le-am urmărit la Building HEALTH de la proiect până la finalizare, cum sunt spitalul construit de Asociația Dăruiește Viață în București și spitalul Medisprof din Cluj-Napoca.
De ce contează colaborarea din proiectare
Bogdan Romaniuc: Fiecare dintre cei care proiectează, construiesc sau vor opera spitalul încearcă să facă lucrurile cât mai bine în domeniul lui, dar ideal ar fi să facă lucrurile cât mai bine împreună. Iar asta ține mult de momentul în care se așază la aceeași masă: cu cât mai devreme, cu atât mai bine pentru proiect.
Andreea Strugaru: Susțin cu tărie această idee. Dar și cu un exemplu concret: am întâlnit recent un caz foarte relevant într-un bloc operator. KADRA a instalat acolo o ușă automată ermetică pentru accesul în sala de operație, iar ușa de la intrarea în zona de spălare a fost instalată de un alt furnizor.
Ulterior s-a ajuns la concluzia că cele două uși trebuie sincronizate: în acel proiect, atunci când se deschide ușa către zona de spălare, ușa către sala de operație trebuie să fie închisă.
Dacă această nevoie ar fi fost discutată în faza de proiectare, ar fi fost relativ simplu de rezolvat. Când ușile sunt deja montate și spitalul este aproape finalizat, lucrurile devin mult mai complicate și presupun costuri suplimentare. Sunt necesare pregătiri făcute din timp: cabluri, trasee și alte elemente tehnice care, de regulă, sunt ascunse în pereți.
Soluția corectă pornește de la funcționalitatea spațiului. Trebuie să înțelegi ce se întâmplă dincolo de acea ușă, cine o folosește, cât de des, în ce condiții și cu ce echipamente. Abia apoi poți stabili caracteristicile tehnice potrivite.
Cum definim nevoile unui spital
Andreea Strugaru: Din perspectiva accesului, discuția trebuie să înceapă înainte ca proiectarea să avanseze prea mult. Accesul nu înseamnă doar uși. Începe de la intrarea în incintă, cu bariere și control acces, continuă cu intrarea în clădire și apoi cu toate fluxurile din interior.
La această masă ar trebui să fie beneficiarul, proiectanții, specialiștii tehnici și furnizorii. Cred că ar fi extrem de util ca pacienții și familiile lor să fie reprezentați în astfel de discuții. Perspectiva lor ar putea îmbunătăți foarte mult fluxurile și experiența de utilizare a clădirii. Nu știu care ar fi forma juridică sau procedurală ideală, dar este o conversație care merită purtată.
Bogdan Romaniuc: Sunt cu totul de acrod că sănătatea e un domeniu extrem de complex. Oameni, clădiri, sistem: ne lipsește ambiția de a le trata împreună, integrat. Nu mai este suficient să ne raportăm la ce au alții și să încercăm să-i prindem din urmă. Întrebarea corectă e cum va arăta un spital românesc bun peste 15 ani din perspectiva tuturor celor care interacționează, îl administrează sau îl folosesc.
Ce presupune funcționarea după inaugurare
Andreea Strugaru: Multe probleme apar pentru că accesul este tratat ca un obiect care trebuie să arate perfect în ziua recepției și a inaugurării. Dar o ușă de spital nu trăiește o zi.
Se circulă cu paturi, cărucioare, echipamente, personal grăbit, pacienți și aparținători. Produsele sunt supuse unui stres mecanic continuu. Dacă alegerea se face exclusiv după prețul cel mai mic, fără să fie înțeles regimul real de utilizare, apar uzură prematură, deteriorări și, în cele din urmă, necesitatea înlocuirii.
Am întâlnit inclusiv situații în care uși alese inițial pe criteriul celui mai mic preț au trebuit schimbate înainte să împlinească cinci ani de funcționare. Costul nu înseamnă doar să cumperi încă o dată produsul. Înseamnă demontare, montaj, reparații, finisaje și intervenții într-o clădire care între timp funcționează. În astfel de cazuri, economia făcută la început devine exact opusul unei economii.
Bogdan Romaniuc: Discuția despre construcția de noi spitale ne ocupă încă mai tot timpul, dar costul real al unei construcții înseamnă și costurile de viață ale clădirii, cum sunt operarea eficientă și mentenanța.
Riscul e să descoperim că am construit clădiri conforme, dar rigide, care nu țin pasul cu evoluția din medicină. Și clădiri noi, complexe, ai căror beneficiari nu au prevăzut cât costă să le păstreze în parametri. Aici văd necesară o repoziționare a discuției.
Andreea Strugaru: Și din perspectiva aceasta mentenanța contează foarte mult. În România, încă nu este tratată cu suficientă seriozitate. O mentenanță făcută corect prelungește durata de viață a echipamentelor și permite reglaje și intervenții mici înainte ca problemele să devină majore.
Cred că următorul pas este să nu mai proiectăm pentru momentul recepției, ci pentru ciclul de viață al spitalului.
Cum pregătim spitalele pentru viitor
Bogdan Romaniuc: Faptul că într-un interval relativ strâns construim spitalele simultan înseamnă mai puține șanse de a învăța din greșeli. Pe de altă parte, nu avem timp de pierdut. Este un risc pe care trebuie să ni-l asumăm.
Lecțiile trebuie învățate și prezentate la timp, în dialog deschis și transparent, cu toți cei care pot aduce îmbunătățiri. Am identificat un fir roșu al dialogului despre spitalele viitorului apropiat: reziliența și flexibilitatea. O clădire medicală pe care o definim astăzi ca fiind conformă și care respectă toate standardele este posibil să nu treacă testul timpului.
Andreea Strugaru: Intervențiile de service ne arată că unele probleme încep înainte ca ușa să fie montată. De aceea, experiența colegilor din teren trebuie să ajungă în proiectele următoare.
La ușile culisante, de exemplu, trebuie verificat dacă pereții sunt drepți și dacă racordul curbat al finisajului de pardoseală nu intră în zona de deplasare a canatului. Altfel, ușa poate freca în partea inferioară, se poate bloca sau se poate uza prematur. Sunt condiții care trebuie verificate și comunicate beneficiarului încă din faza de ofertare.
La ușile batante automatizate, operatorul are nevoie de o structură metalică rigidă de fixare, dimensionată corespunzător. Dacă suportul se mișcă sau se deformează, automatizarea poate interpreta acele mișcări ca pe o coliziune și poate opri ori inversa mișcarea ușii.
Acestea sunt lecții concrete din service: ce verificăm înainte de ofertare, ce cerințe comunicăm beneficiarului și ce pregătiri sunt necesare înainte de montaj. Dacă le aplicăm în proiectele următoare, putem evita repetarea acelorași probleme.
Soluțiile de acces pentru un spital ar trebui gândite nu pentru ziua inaugurării, ci pentru anii de funcționare care urmează.
Bogdan Romaniuc: Mi-ar plăcea să putem spune că spitalele de azi au trecut testul timpului: că s-au adaptat, că au fost întreținute și că nu ar trebui refăcute din temelii. Iar dacă peste 12 ediții vom discuta despre greșelile acestui val de investiții — și vom discuta —, sper să o facem deschis. Ar însemna că am învățat din ele.
Nu ai găsit ce căutai? Caută mai jos!
